Lucrarea se constituie ca o investigație a tehnicilor procedurale, a semnificației și efectelor gestului de punere a mâinilor în Noul Testament, aducând la zi tot ce s-a scris despre această practică în ultimul secol.

Contribuția majoră a acestui studiu este că el ne oferă o explicație unitară a cunoscutului ritual neotestamentar.

Datele furnizate de analiza fiecărei instanțe de punere a mâinilor permit formularea unei concluzii generale: în Noul Testament, gestul semnifică întotdeauna un transfer al unei entități pozitive care poate fi binecuvântare, vitalitate, Duh Sfânt și harisme.