Atunci când Dumnezeu a creat lumea, El a legat elementele universului prin nenumărate intra- și interrelații, alcătuind un tot unitar bine rânduit.

Privind în jurul nostru, asistăm la un proces invers, de dezintegrare, pe toate planurile: cel al relațiilor, al comunicării, al valorilor, al vieții morale, al omului însuși și a tot ce era statornicit prin rânduiala divină, ajungând-se la o generalizare a fragmentării.

Lucrarea de față își propune să găsească cauzele acestei dezintegrări, analizând din unghiul teologiei segmente relevante din firul ideatic al omenirii, pentru a surprinde schimbările majore în gândire, de-a lungul secolelor, precum și felul în care aceste schimbări influențează planul moralei.