Dumnezeu, revelatie si autoritate, vol. 2

Paradoxala contradictie a secolului al XX-lea este ca omul erei tehnologice, increzator in puterea stiintei si in limitele inca neexplorate ale propriilor sale potentialitati, se gaseste totusi strain in fata unui univers care isi pierde tot mai mult sensul si valoarea absoluta. Omul, el insusi o fiinta relativa si efemera, se vede astfel pus in situatia de a fi etalonul unei lumi relative, in continua schimbare. Intr-o lume in care valorile se pulverizeaza tot mai mult, in care adevarul se rezuma adesea la adevarul unui ganditor sau al unui curent de gandire, iar cunoasterea se sparge in mii de cioburi subiective, fapt care atrage dupa sine o societate in care omul devine tot mai instrainat de sine insusi si de semenii lui, Carl Henry trateaza cu curaj si fara complexe in fata curentelor la moda ale sfarsitului de secol al XX-lea, problema cunoasterii obiective a unor adevaruri absolute, cum ar fi adevarul si binele, teme care dealtfel sunt traditionale in istoria filozofiei occidentale. Premisa de la care porneste Carl Henry in discutarea acestora este revelatia divina, care sta la baza intregii epistemologii umane. Dumnezeu exista, El este creatorul omului si al universului si El doreste sa Se descopere omului. In monumentala sa opera in sase volume, autorul da un raspuns cuprinzator la una din cele mai importante probleme pe care si-o poate pune omul: Cum poate fi cunoscut Dumnezeu, transcendentul pur? Modalitatea revelatiei lui Dumnezeu adresata omului este analizata de autor pe baza a cincisprezece teze fundamentale care rezuma crezul crestin autentic in ce priveste comunicarea inteligibila si semnificativa a lui Dumnezeu cu creatura sa, omul. Lucrarea lui Carl F. H. Henry devine astfel o lectura utila si incitanta pentru orice intelectual de la sfarsitul mileniului nostru, preocupat de cruciala intrebare ce se ridica tot mai mult, ca un spectru, in plina era a tehnologizarii excesive, gata oricand sa scape de sub control: Omul incotro? Cum poate omul cunoaste lumea reala asa cum este ea? Cum poate fi folosita lumea in folosul omului, si nu impotriva lui?